Sunt momente in viata in care te opresti si privesti inapoi. Privesti la cine erai cu cativa ani in urma, la cine erai ieri. Si privesti la persoana care ai devenit si la calatoria dintre. Acestea reprezinta momente pretioase, care ajuta odata cu trecerea timpului sa dezvolti sau sa formezi simtul identitatii si al sinelui din ce in ce mai fin, mai precis, sa realizezi ca fiecare prag de care te lovesti cu capul, fiecare insucces sau fiecare moment de beatitudine, reprezinta de fapt, insasi esenta vietii. Deciziile pe care le iei, impins sau nu de o clipa de impulsivitate, sau de o cantarire indelungata a situatiei, iti pot schimba viata si te pot face sa realizezi ca, de multe ori, trenul vietii chiar daca opreste o singura data in gara, putini dintre noi sunt aceia, capabili sa riste si sa urce in el. Uneori nici nu trebuie, atat timp cat exista satisfactie pe plan profesional, personal si nu se simte nevoia schimbarilor majore in vietile noastre...insa de recunoscut este faptul ca toata lumea doreste sa evolueze, sa prospere, sa-si gaseasca sufletul pereche, si cum s-ar intampla aceste lucruri daca nu actionand atunci cand clipa ti-o cere?! Octavian Paler a spus "Sa astepti oricat. Sa astepti orice. Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent". Ma simt total in asentiment cu aceasta lectie de viata, insa eu nu cunosc om, sa nu-mi fi spus macar o data, ca nu regreta un anumit moment din viata sa si ca, daca s-ar intoarce la acea perioada din timp, ar schimba cel putin un singur lucru, astfel incat situatia sa ia o alta intorsatura. Dar cum timpul nu iarta, ne trezim cand ne este lumea mai draga in fata faptului implinit si constatam ca, uneori, in ciuda eforturilor depuse nu culegem roadele la care ne-am fi asteptat sau ar fi fost natural sa apara si ramane sa perseveram sau sa ne dezarmam...aceasta este doar una dintre nenumaratele decizii pe care trebuie sa le luam si care, revenind, ne influenteaza viitorul. Asadar, depinde de mine, de tine, sa dormim asa cum ne asternem...
Fara indoiala ca voi fi subiectiv,deoarece esti fiica mea;constat ca mesajul tau este construit pe tristete si indoiala.Nu asa iti construiesti clipa de maine.Retine tristetea si indoiala pentru tine,apreciazale ca pe o experienta si pe fondul structurii tale (exterioare si interioare)da tot ce ai mai bun in tot ceea ce faci,fara sa gandesti ca ceva din viata ta nu merita.Iti spun cu mana pe inima ca merita.Emana frumuste,putere si hotarare inteleapta-nu incapatanare-pentru toti din jur.Trebuie sa fii omul pe care toti il vor aproape.Conditia umana-ca analiza- tratata de specialisti si artisti nu ne face decat sa ne pierdem timpul cu reflectii asupra esteticii conditiei umane.Mi-a facut placere sa citesc mesajul tau,parca te aveam in fata ochilor,oricum esti prezenta tot timpul in mintea mea.Incearca sa iti scrii ideile si in versuri,ori de cate ori simti nevoia sa spui ceva.Eu asa mai fac cateodata si sa stii ca merge.
RăspundețiȘtergereTE IUBEEEEESSSC !!
Tata
"Viitorul vine spre noi fragmentat. Nu putem stii niciodata ce ne rezerva. Dar daca mentii tot timpul o atitudine pozitiva, usile sanselor raman deschise, iar tu vei fi o persoana mai fericita."
RăspundețiȘtergereVa multumesc pentru gandurile frumoase si sunt de acord cu ele. Specific, nu doresc sa transmit ideile mele pe un fond de "tristete si indoiala" ci doresc sa spun ca exista la tot pasul incercari care ne ridica sau ne coboara de pe un piedestal imaginar, depinde de noi daca drumul este lin sau nu, pana acolo.
RăspundețiȘtergere